(o poezie din arhiva, 2005)

O viaţă plină de nimicuri,

Cu goluri multe-nghesuite

Formează clipa ce mă-nghite,

Aflându-mi liniştea-ntre stihuri.

Cu nepăsare-ntorc clepsidra

Şi tot cu-n fel de apatie,

Observ că încă mai sunt vie,

Doar că mi-a dispărut orbita.

Singură sunt şi-un fel de splin,

Încearcă să mă-ncolăcească.

Fără să ştie că de astăzi

Nu îmi mai pasă de-al meu chin.

Şi că-i deacum obişnuinţă

Să urmăresc de la distanţă

Ce se petrece-n a mea viaţă

Fără vre-o urmă de căinţă.

anul 2005