Gândul meu, bătut de brumă,

Drept ca funia în sac

Fără voie iar răsună

Și-mi dă viața peste cap.

Îi arunc în ochi ocara

Și-l înghesuiesc la loc,

Până când dă primăvara

Și mă prinde iar în joc.

Potolit de mintea clară,

Se retrage undeva,

Unde stă si-așteaptă vara

Când în floare iar va da.

Și-mi rămâne doar să-l secer,

Să nu facă seminții.

Căci ce poate fi mai groaznic,

Decât gânduri rele, mii…