Cand pe-ale mele gânduri tăcerea lin coboară

Și noaptea, revenită, larg haina își desface,

Din nou dorul îngână acea cântare sacră

Ce taie și brăzdează în inima ce tace.

---

Și iarăși reînvie, demult uitate, clipe,

Și reîncerc s-adun momente-nprăștiate,

Până se face noapte și-ncep în somn să picur,

Până stropii de ploaie mă fac să uit de toate.

---

Adorm într-un somn veșted și fără semn de viață.

Doar picuri în fereastră continuă să bată.

Ce-a mai rămas în minte, voi înșira în rânduri,

Dar nu acum, ci mâine, oricum afară-i zloată.

---

Adorm și îți văd chipul, ce-i prigonit de mintea-mi.

Doar în acele clipe mai cred, copilărește,

Că ce trăiesc în vise, cu mine se petrece

Și c-a mea fericire la nesfârșire crește.

---

Sfârșit de poezie, de gânduri multe-n rânduri.

Sfârșit de-o zi trăită, ce a lăsat pe față

Înc-o adâncitură, un semn de zile ,,bune,,

Sfârșit, iata, de plaoie. Poate sfârșit de viață…

29 august, 2005 (și aceasta este una dintre primele mele poezii)