stau, urmărind prin geam, mersul necunoscut al altor vieți

cât de străine îmi par și împlinite

fără vre-o neplăcere…din care am eu, nu doar în minte

întind mâna prin oberliht și pipăi aerul ce-i cald și moale

încerc să prind în palme o rază ce, bătrânul soare, o dăruie din milă

perind cu ochii cerul rece si-atât de adânc, fără hotare

imi vine în minte visul de aseară în care în zbor il străbăteam

fără aripi.

cobor privirea spre pământ, spre tot ce sare verde-n ochi

care mai ieri era NIMICA, dar azi e VERDE

și, iarăși, gândul e rup de-un strigăt de afară, urmat de-un hohot…

da, altfel înțeleg ei viața, dar trec prin ea mai bine.

mă trec prin sită întrebări turbate, urmate de răspunsuri fară sens, sau cu prea mult sens

și înțelesuri amestecate.

Sunt clipe când ies din această lume și privesc totul de afară

întreb de ce există viața

rog să mi se mai lămurească unde-i firul, ce prins se cere

SĂ îmi strecoare un sens al vieții