E vară, îmi pare, afară

Și ce, dacă-n mine-i pustiu…

Și-o criză de viață-i în mine,

Și-mi pare nud sufletul meu.

---

E vară, eu tristă și mută

C-o inimă – stup de albini.

Și ce dacă miere am multă,

Când sute și mii am de spini?

---

E vară, iar ochii de gheață, 

De frig, de zăpadă sunt grei.

De-aceea e vară afară,

C-au strâns tot pustiul în ei!

---

E vară, tăceri lungi și multe

Pătrunse de slove cu greu.

De ce le înțeleg doar eu sensul?

De ce le dau viață doar eu?

---

Și ce dacă-i vară afară,

Când nu scap de iarna de ieri?

Un fals este viața-mi bizară,

Secretă, cifrată și-n scări.

---

Și chiar de, în jur, lumea-i multă,

Tot singură sunt, nu știu cum…

Iar vin, iar dispar, toți, ca vara,

Ca niște fantome de fum.

23 mai, 2005