Trecutul nu mai zace-n noi,
Căci ni-e rușine ca de zoi,
De timpul când, pe vânt și ploi,
Munceam pentru un ban sau doi
Flămânzi și goi.
Ne bucură acel avut,
Ce-n buzunare abia încăput,
Îl dăm pe orice fleac văzut,
Zici, să nu fii ca la-nceput
Murdar și slut.
Și renunțăm a ne gândi
Că se apropie o zi,
Când ce avem nu va mai fi,
Că singurul prieten ,,viu,,
Va fi-un sicriu…