Am lipsit o perioada de pe blog…nu am avut despre ce sa scriu. Inspiratia s-a urcat intr-un avion din pagina agendei mele si a plonjat in mare… Nu stia sa inoate.

Acum scriu in amintirea ei. Scriu fara diacritice, fara chef, fara habar despre ce scriu, scriu fara INSPIRATIE. Ma simt vinovata pentru puiul de blog care a ramas fara hrana atata timp, pentru mintea mea amortita, pentru cuvintele ce au murit nenascute. Scriu ca sa ma agat de scris.

Am o lene plictisita, nu mai are din ce treaba sa ma traga inapoi, s-a plictisit si ea…

…felie de paine

rupta in sila

si, negustata, aruncata la primul caine.

o frunza verzuie – nascare tarzie

din ramul, care mai mult A FOST,

decat ARE SA FIE

un abur pe mare

ce fuge de soare

sau, nu fuge, dar rabda sufocare.

o minge mutata mereu de picioare

dar cum sa se-nalte?

sa fie lovita, pe lume apare.

deci, rabda faptura DESTINUL ce-ti coase

naframa mai neagra decat a ta umbra

si poart-o! O POARTA!!!

FII DEMNA DE VIATA!

FII DEMNA DE SOARTA!