Colorez ecoul, să mă amăgească.
Pun un strop de rouă, să mă răcorească.
Urc în vârf de munte, să-mi arunc strigarea.
Împrumut lentile să străbată zarea.
Îmi forțez piciorul, pași mai largi să facă.
Îmi cert mâna slabă, tot ce prinde, scapă.
Bâjbâi prin oglindă, poate găsesc rostul.
Mi-a dat viața multe, dar nu mi-a spus costul…
Cer Cerului mâna, un deget nu-mi ajunge.
Străbat universul, ce prin vene-mi curge.
Herghelii de gânduri, rup gardul să scape.
Însetate-aleargă, n-au cum să se-adape.
Somn, vreau somn năprasnic. Să îmi găsesc visul.
Și în mers cuminte să pășească pulsul.
Să întrevăd iar zarea, ce-mi inundă fața.
Să mă-ntorc întreagă, să-mi continui viața.
inna manu 