,,Alege gândurile așa cum alegi cu ce te îmbraci!,,

Chiar daca preferi de multe ori nudul interior și maximul ce ai vrea să asculți este sunetul atmosferei, te lași frecvent purtat de aburul gândului împletit în cât vrea el și presărat cu susan excitant de colorat. Îl vezi la început mic și timid. Îl subestimezi, dar te stropește ulterior cu dulceață de nectar negustat încă și te fură. Te lași furat. Și, de parcă ai pus în el plămădeală, crește cât Mont Blanc. Te înghite. Te are. Îi aparții. Și e greu sa mai ieși.

Sa fii captivul propriului gând e că și cum ar cere bobul de rouă tribut oceanului. E contra firii, e împotriva ierarhiei universale, deci e păcat. Căci, ce e păcatul? E tot ce facem împotriva binelui propriu, împotriva firescului, care sta la baza funcționării mecanismului armonios din care facem parte. (Am spus ,,împotriva binelui propriu,, fără să intru în detalii ce este BINELE și ce este răul. Aș vrea să înțeleagă cât mai multă lume că ce numim noi bine sau rău este nimic în comparație cu ce este de fapt. Căci ce vedem este la nivelul unui gândăcel, comparativ cu ADEVĂRUL absolut, văzut de SUS. Si s-ar putea că ,,răul,, care azi te macină, sa fie binecuvântarea vieții tale. Am zis că nu mă abat spre subiect, dar am muscat totuși o îmbucătură.)

Gândurile sunt cele care ne formează. Gândul este desenul în creion a ceia ce vei deveni. E schița.

De asta, sa fii stăpânul gândurilor, sa fii conștient 💯 de fiecare gând (născut sau intrat), să știi să îi spui ,,pleacă!,, când e nevoie, înseamnă să te cunoști. Și doar după ce ajungi sa te cunoști, incepe adevărata lupta. Lupta cu tine. Evoluția.

(Sunt doar reflecțiile proprii pe subiect. Nu este o învățătură. Nu aș putea învăța pe nimeni, atât timp cât încă nu mă cunosc.)