A fost o vreme, când, din prea plinul inimii, îmi lăsăm iubirea slobodă, sa patineze pe chipul tau. Și te studiam că pe o hartă. Nu că așa voiam. Nu puteam altfel.
Alteori, îmi creștea sufletul în piept că pe drojdii și mă îneca din interior. Simțeai… Dar am fost cuminți. Prea cuminți? Deși, știi…momentul când îți vedeam haina undeva împachetată pe un scaun…cu greu mă abțineam să nu o strâng la piept… Momentul.

Spunea cineva că, dacă și există ceva în viața, ce vom regreta cu adevărat, este poate un ,,te iubesc,, nespus la momentul trăirii. Și …da, regret. Nu ar fi schimbat nimic poate.

Iubirea nu înseamnă îndatorire. Nu înseamnă obligații. Iubirea înseamnă să știu că exiști. Sa te cunosc că pe o hartă…
Iubirea înseamnă iubire.

Sunt prea lirica azi. Prea lirica. Dar nu e vina mea. E iubirea. Că doar știi? Știi!