Cică a fost odată un suflet. Era întreg. Întreg și perfect!( Mai erau ca el? Poate. Dar nu contează acum.)A fost intreg, până zâna care pictează destine și croiește vieți l-a despicat din greșeală în două. Iar că să nu fie concediată, a dosit jumătățile într-un sertar și ulterior, pe ascuns, le-a trimis în lume, …

Continuă să citești Unul pentru doi

Te citesc.te citesc pe silabe,ca un prunc împins de genele visătoare și nerăbdarea de a crește.te citesc pe note întregi, in refrenurile imaginației,ca dimineața care promite de toate, dar aduce ce vrea ea,dar totuși te citesc până la capăt.(cate capitole ai?)Te înțeleg.te înțeleg in versurile fulgilor plutitoriși flamanzi de atenție.te înțeleg în vorbele pe care …

Continuă să citești Câte capitole ai?

Știi? Am avut mereu cuvinte la mine. Că nu le-am spus…da. Nu mereu. Le-am sugrumat de multe ori în pridvorul limbii. Le-am tăcut, le-am interzis, le-am certat, dar erau cu mine. Erau. Ce crezi? Cum îmi e sa constat că nu le mai am!? Nu mai am cuvinte! Nu mai am ritm in bătăile inimii, …

Continuă să citești Am rămas fără…