Tacerea-ți mi-e prilej de vis.
Iar noaptea – soră dreaptă.
Și în adins refuz sa te mai caut.
În adins. De ce? C-așa vreau eu!

Mă fascinezi! La fel cum mă fascinează iubirea, în toată paleta ei de culori.
Mă îmbii într-o armonie de sentimente, constant instabile, că și stările tale. Țin minte. Țin în minte ciocnirile porilor noștri și nedorința mea de a rămâne orfană, fără acoperirea mirosului tau. Te-am iubit olfactiv, tactil…dibaci! Mi-ai rămas în sinusuri și epidermă. Te-am luat cu mine.
Când te simți împrăștiat, e ca te-am împrăștiat din nou în mintea mea, să te re-adun, câte o piesă, din memorie. Asta îmi place cel mai mult. Sa te refac că pe un puzzle. Așa te simt.
Așa te pot avea.

Te-aș întreba ceva,
Ca de-obicei.
Mi-e draga vorba-ți.
Dar tacerea-ti mi-e mai dragă.
De ce?
Așa pot s-o îmbrac în ce vreau eu.
E că o minge la fileu
O joc cum vreau.
…clișeu.
O joc cum vreau!

Totuși! Ce mai faci? Demult nu am mai ieșit la un gând…la un dor, la o iubire.