🙂

Îmi mai tii minte zâmbetul? Mă vizitează mereu de mână cu gândul despre tine.

Zâmbesc și acum. Îmi amintesc că te-am visat noaptea trecută, spre dimineață… Prezent și totodată furat de aplicațiile minții tale. (de atâtea ori mi-am dorit să îți văd schema minții, să mă plimb pe aleile ideilor tale, să alunec pe caruselul sistemului tau de procesare de mare viteză :)) ce-i în mintea ta? :)) cum poți? 🙂

Zâmbesc. Zâmbesc in limba dorului. Zâmbesc în tăcerea comunicării inimilor noastre și mă bucur. Că ești.

Te-am visat. 🙂 Nu îți spun cum.
Ne-am distrat. Ne-am distrat că două suflete in unul, când se vorbește puțin și se înțelege mult. Aproape tot. Se înțelege grija și dragoste. Bunătate și iubire. Prezența și plinătate. Se înțelege dorul prin ochi. Se citește iubirea.

Când taci, îmi vorbești atât de clar… Te-am visat.

,,Je t’aime,, …doar un cântec?

(Vezi ce-mi faci? Iar m-ai prefăcut în cuvinte. Cuvinte și dor.)