Cică a fost odată un suflet. Era întreg. Întreg și perfect!( Mai erau ca el? Poate. Dar nu contează acum.)A fost intreg, până zâna care pictează destine și croiește vieți l-a despicat din greșeală în două. Iar că să nu fie concediată, a dosit jumătățile într-un sertar și ulterior, pe ascuns, le-a trimis în lume, …

Continuă să citești Unul pentru doi

Te citesc.te citesc pe silabe,ca un prunc împins de genele visătoare și nerăbdarea de a crește.te citesc pe note întregi, in refrenurile imaginației,ca dimineața care promite de toate, dar aduce ce vrea ea,dar totuși te citesc până la capăt.(cate capitole ai?)Te înțeleg.te înțeleg in versurile fulgilor plutitoriși flamanzi de atenție.te înțeleg în vorbele pe care …

Continuă să citești Câte capitole ai?

Știi? Am avut mereu cuvinte la mine. Că nu le-am spus…da. Nu mereu. Le-am sugrumat de multe ori în pridvorul limbii. Le-am tăcut, le-am interzis, le-am certat, dar erau cu mine. Erau. Ce crezi? Cum îmi e sa constat că nu le mai am!? Nu mai am cuvinte! Nu mai am ritm in bătăile inimii, …

Continuă să citești Am rămas fără…

Cu cât mai multe aflăm, cu atât mai puțin cunoaștem. La fel cum, pe cât ne adâncim în cunoașterea de sine, pe atât se adâncește și propria necunoaștere. Care e procentul celor care s-au întrebat, macar o data, cine sunt și ce rost au în aceasta lume? Sau ce este viața, este o intenție sau …

Continuă să citești Ai și tu un tren?

Am jucat amândoi în aceeași piesă. Mă mai ții minte? Eram fata cu universul în ochi și cu inima cat universul.Am jucat în aceeași piesă! Am jucat bine, ca la carte. Am primit însă alte roluri decât voiam. Ne-am dus rolul până la capăt, dar…Universul? Cum rămâne cu Universul? Îl avem același! Unul pentru noi. …

Continuă să citești Am jucat

A fost o vreme, când, din prea plinul inimii, îmi lăsăm iubirea slobodă, sa patineze pe chipul tau. Și te studiam că pe o hartă. Nu că așa voiam. Nu puteam altfel.Alteori, îmi creștea sufletul în piept că pe drojdii și mă îneca din interior. Simțeai… Dar am fost cuminți. Prea cuminți? Deși, știi…momentul când …

Continuă să citești Regret

Proiecție. Iubesc macar în proiecție. Îmi e de importanță vitală. Altfel cum să respir? Când îți sunt plămânii câmp cu flori, respiri fluturi.

Ar fi atâta de spus, dar nu mai sunt cuvinte. Au fost spuse în altă viață. Se vede că erau de unică folosință. Ar mai fi atâta de iubit, dar nu mai e iubire. S-a înghesuit că la ușă cortului și a fost arsă fără rost, ca o lumânare irosita în miezul zilei. Nu a …

Continuă să citești Ar mai fi…

,,Alege gândurile așa cum alegi cu ce te îmbraci!,, Chiar daca preferi de multe ori nudul interior și maximul ce ai vrea să asculți este sunetul atmosferei, te lași frecvent purtat de aburul gândului împletit în cât vrea el și presărat cu susan excitant de colorat. Îl vezi la început mic și timid. Îl subestimezi, …

Continuă să citești întrebări

Mi-am făcut un hobby, o întreagă viață, din fuga de dependențe. Din eliberarea de tot fără ce mi-ar fi greu, la un moment dat, să exist. Am învățat să pot. Și mă privesc în oglinda, și văd un soldat. Ceea ce mă trimite însă deseori in ,,rezervă,, este pasiunea. Or, pasiunea nu are nevoie de …

Continuă să citești Soldatul din flori