Reprezentativ

pe undeva prin gol…

Tăcerea naște... naște izvoare de slove ce nu-mi aparțin și moare... moare în golul haotic-absurd. Nu aleg nimic. Da! Sunt mreji și capcane! Rechem tăcerea, o rog să învie, să-mi fie doar mie pilon de credință. Tăcerea mă-nalță. Nu-mi trebuie gânduri pocnite și sparte. Văd liniștea cu ochiul urechii. Îi văd strălucirea, pleoapa îmi saltă. …

Continuă să citești pe undeva prin gol…

reflecții

M-am prins la ideea că nu îmi ajunge timp ca să trăiesc. M-am uitat în jur și am văzut doar mașinării trecute pe auto-pilot. Ne trezim dimineață ca să muncim. Muncim ca să avem ce mânca. Mâncăm ca să putem munci... Colindăm țări, trecem hotare, renunțăm la noi înșine pentru a putea munci. Și, din nou, …

Continuă să citești reflecții