În curcubeul nevăzut, prind viață, Dar fug de el, căci teama-mi e conturul. Mă zbat să scap de straiele-nstelate, Uitându-mi drumul. Prefer să fiu ,normalul,, om din turmă, Să fiu ca ceilalți, să nu ies în față. Povara straielor însă mă toacă. Mă storc de viață.