Mi-e frică să-mi îmbrac dorul în haina graiului,
Și-l doare mult suspinul naiului,
Ce-i cântă goliciunea și amarul,
Și plânsetul de cuc, sădit în ramul teiului,
Și frica de-a păși roșul hotarului.
Ah, Doamne, cui să-l împrumut?!
Căci îmi apasă stânga pieptului,
Și îmi răstoarnă mersul gândului,
Și îmi întoarce lanțul timpului,
Zbrâncindu-mi inima spre vârful spinului…
10 octombrie, 2005


O poezie atat de frumoasa Inna,atat de incarcata de simtire si semnificatii,te infioara pur si simplu….
ApreciazăApreciat de 1 persoană