În curcubeul nevăzut, prind viață,
Dar fug de el, căci teama-mi e conturul.
Mă zbat să scap de straiele-nstelate,
Uitându-mi drumul.
Prefer să fiu ,normalul,, om din turmă,
Să fiu ca ceilalți, să nu ies în față.
Povara straielor însă mă toacă.
Mă storc de viață.
Oricat te-ai zabate…normalitatea Existentei…este UNICITATEA. N-ai cum sa fi „turma”…
ApreciazăApreciază