În curcubeul nevăzut, prind viață,

Dar fug de el, căci teama-mi e conturul.

Mă zbat să scap de straiele-nstelate,

Uitându-mi drumul.

Prefer să fiu ,normalul,, om din turmă,

Să fiu ca ceilalți, să nu ies în față.

Povara straielor însă mă toacă.

Mă storc de viață.