Un vierme gras și puturos
Venit pe lume dintr-un os
ce-a stat la soare,
Se lăfăia mișcând agale
slinosul corp.
Un rege se credea pe întreaga suflare.
Tot ce vedea în jur
Îi hrănea vaga minte.
Și a ieșit să mai lărgească lumea-i,
Mirat că nu-i ajung cuvinte să descrie
Întreaga bogăție.
Dar orice vierme are-un naș!
El, prost, se bucura de umbră,
Convins că NORUL i-i părtaș.
Dar nu a fost să fie…
O cioară dintr-un stol s-a năpustit.
Și l-a hălit.
Dea-ici se poate înțelege
Că cioara pare nor de ploaie
dar nu este.
Iar viermele spurcat
Ce se vedea stăpân peste gunoaie
S-a lepădat de os
Și-a fost mâncat cu tot cu straie.
21 septembrie 2015, pe la amiază…
inna manu 
Totuși poate că acela a fost momentul de glorie al viermelui, cea mai frumoasă parte a vieții lui, când a descoperit noi orizonturi și a devenit alt vierme. The Short Happy Life of Puffy the Maggot.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E o diferență în a descoperi orizonturi și a-ți lărgi teritoriul. Uneori nu se pupă (ca în cazul viermelui nostru). Orizontul lărgit are nevoie de o acoperire 🙂 numită inteligență. Dacă nu e, te papă cioara 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Leapsa cu intrebari de cinefil | Movie Zone
Pingback: Leapsa cinefila: Descrie un film prin emoticoane :) – Movie Zone